Design Signals este un program pe termen lung inițiat de FABER și curatoriat de Martina Muzi, care investighează legăturile profunde dintre design, industrie și tehnologie, pornind de la peisajul industrial în evoluție al Timișoarei. Programul se bazează pe cercetarea situată în ecosistemul de producție și academic al celui de-al doilea cel mai important oraș industrial al României și implică designeri, cercetători, instituții și rețele creative, atât internaționale, cât și locale, într-un dialog continuu despre provocările sociale și de mediu contemporane.
În fiecare an, Design Signals explorează un sector industrial cheie din Timișoara, concentrându-se anterior pe domeniul auto (2023) și cel textil (2024), chimia (2025), agricultura (2026) și construcțiile (2027) fiind următoarele domenii de investigație. Programul transformă perspectivele obținute din expoziții, conferințe și ateliere în colaborări pe termen lung, produse, servicii și politici.
Distribuția teritorială a economiei în zona metropolitană Timișoara
Întreg programul de design este construit pe studiul realizat de Norbert Petrovici în 2022. Acest studiu cuprinzător analizează istoria economică a Timișoarei din diferite unghiuri. Era antebelică (1850-1910) a marcat creșterea industrială inițială a orașului, în timp ce perioada interbelică (1918-1940) a înregistrat interconectarea zonelor rurale și urbane prin investiții industriale. Era socialistă (1950-1990) a adus mecanizare și creștere în agricultură și industrie. Restructurarea economică (1990-2020) a atras investiții străine și a schimbat tiparele migrației. Structura economică a Timișoarei (2022) se învârte în jurul producției, serviciilor și sectorului auto. Studiul examinează, de asemenea, rolul investițiilor străine directe (ISD) în economie și impactul lor asupra companiilor locale, evidențiind tendințe sectoriale specifice și rețele de proprietate.
Semnalizatoare—Designul nu este un panou de bord
De la aderarea României la Uniunea Europeană, sectorul industrial a cunoscut o creștere substanțială. În același timp, peisajul global al producției trece printr-o transformare profundă datorită digitalizării accelerate și integrării lanțurilor de aprovizionare globale, făcând inovația o necesitate primordială pentru țară.
Această expertiză este evidentă pretutindeni în Timișoara, în parcurile sale industriale, forța de muncă specializată și universitățile tehnice. Rețelele interconectate de cunoaștere, resurse și valori nu numai că favorizează corporațiile multinaționale, dezvoltárile urbane și laboratoarele academice, ci continuă și să onoreze moștenirea inginerească a orașului. Cu toate acestea, potențialul designului rămâne adesea neexploatat și ascuns în cadrul unor rețele de cercetare academică, proprietate intelectuală corporativă, componente mecanice, obiecte tehnologice sofisticate și demersuri orientate spre profit.
„Semnalizatoare — Designul nu este un panou de bord" e o expoziție care explorează cum poate designul să intermedieze inițiative colaborative ce depășesc limitele parametrilor standard de producție. Ancorată în cadrul contextual oferit de un raport comisionat, „Economia Timișoarei: Distribuția teritorială a economiei în zona metropolitană Timișoara", expoziția a invitat practicieni multidisciplinari să colaboreze cu cercetători locali, interpretând datele statistice prin filtre specifice designului aplicate apoi pe diverse dispozitive, corpuri, agenți, medii, forțe și rețele. Aceste colaborări au construit pe cercetările existente, au valorificat rețeaua de inginerie locală și au interacționat cu sisteme de cunoaștere consacrate din interiorul și dincolo de ecosistemul industrial al Timișoarei. Proiectele rezultate converg la intersecția asimetriilor informaționale dintre discipline, etape ale lanțului de aprovizionare, procese computaționale, imaginația colectivă, culturi materiale și peisaje fabricate. Prin observarea și reinterpretarea căilor de navigare a acestor asimetrii, lucrările semnalează prezența, caracterul ascuns și transformarea iminentă a designului în Timișoara.
Titlul expoziției se inspiră dintr-un obiect indispensabil în viața de zi cu zi, produs în fabrici locale și multinaționale din Timișoara — semnalizatoarele de direcție ale autovehiculelor, folosite pentru a comunica intenția de viraj către ceilalți șoferi. Aceste semnalizatoare, prinse în complexitatea proceselor de inginerie și cuibărite pe bord, întruchipează predispoziția designului de a fi limitat la rafinare mecanică și obscurat de complexități tehnologice. Depășind limitele unui simplu panou de bord, practicile de design și discursurile din expoziție explorează produsele și resursele orașului din perspective locale și globale, conectând locuri, oameni și urgențe, pe diferite scale. Expoziția servește ca un semnalizator de direcție pentru Timișoara, invitând la o nouă traiectorie pentru designul, arhitectura și cultura digitală a orașului.
Secrete Întrețesute
De la aderarea României la Uniunea Europeană, industria textilă a cunoscut schimbări semnificative. Istoric vorbind, marile fabrici de stat erau centrale pentru economia și viața comunitară din Timișoara, modelând cartiere întregi și traiul locuitorilor. Însă odată cu creșterea concurenței la nivelul UE, producția de masă a înregistrat un declin. Astăzi, deși industria textilă este mai puțin vizibilă, este departe de a fi desuetă. Au apărut sisteme de producție mai mici și mai flexibile, profund interconectate cu sectoare precum cel auto, chimic și agricol. Textilele nu se mai rezumă doar la categoriile tradiționale de îmbrăcăminte sau uz casnic, ci au devenit parte integrantă a unor produse și lanțuri de export mai complexe.
„Secrete Întrețesute” urmărește fragmentările și transformările industriei textile din Timișoara, dezvăluind designul neobservat din spatele evoluției economice și umane a orașului. Făcând parte din Design Signals - programul de cercetare derulat de FABER care investighează ecosistemul designului din Timișoara - expoziția se bazează pe raportul „Schimbări pe piețele globale de textile: Rolul României în lanțul valoric global între 1962 și 2022”. O serie de designeri români, selectați parțial printr-un apel deschis, au creat lucrări noi, colaborând cu experți locali, creatori și producători pentru a identifica lacune în industria contemporană. Lucrările lor oferă îndemnuri pentru a reimagina viitorul producției în oraș.
Proiectele din „Secrete Întrețesute” depășesc sfera observației, participând activ și restructurând peisajul industrial și cultural. Designerii lucrează cu resturi de materiale, explorează noi metode de producție și formează colaborări neașteptate care pun sub semnul întrebării lanțurile de aprovizionare tradiționale orientate spre profit. Unele proiecte funcționează ca laboratoare de design, demonstrând cum designul poate face legătura între diferite scări și poate conecta sisteme de producție, arhive și comunități disparate. Lucrările subliniază, de asemenea, priceperea temeinică a lucrătorilor români și semnificația textilelor în cultura românească. Designul se dezvăluie în muncă, relații și peisaj, la fel de evident cum este în produse, antreprenoriat și inovație.
Expoziția „Secrete Întrețesute” reîncadrează industria textilă ca un sector complex și interconectat, care reflectă tendințele economice mai largi din România, Europa și sistemele de producție globale. Expoziția subliniază puterea designului de a perturba modelele convenționale de producție și prezintă abordări îndrăznețe și vizionare ale proceselor de creație, producție și colaborare.
Legături Chimice
Traversând un peisaj fragmentat
Chimia este o știință a transformării și totodată o structură a controlului. Ea guvernează materialele care modelează lumea noastră — prin legăturile formate între atomi și prin politici, brevete și standarde industriale. Industria chimică susține nenumărate alte domenii, de la agricultură la automotive, de la textile la tehnologie. În același timp, sectorul este marcat de o stigmatizare constantă — perceput adesea ca forță poluantă și extractivă — deși este fundamental pentru viața modernă. În România însă, industria chimică dezvăluie și un sistem în criză: infrastructură fragmentată, expertiză insuficient valorificată și spațiu pentru inovare limitat.
Expoziția „Legături Chimice” confruntă această tensiune. Examinează ce fel de practici de design sunt posibile atunci când accesul este restricționat, când cunoașterea este compartimentată și când o întreagă industrie funcționează la limita vizibilității. Designeri, cercetători, companii și instituții se reunesc pentru a urmări cum materialele, munca și expertiza circulă — sau se poticnesc — în peisajul chimic.
Totul a început de la cercetare: un raport al sociologului Norbert Petrovici cartografiază dezintegrarea platformelor chimice, odinioară integrate, din România precum și barierele legislative și structurale care împiedică inovarea. A urmat o a doua fază de muncă pe teren: peste douăzeci de vizite care au generat interviuri, fotografii și documentații ce scot la iveală strategiile cotidiene de întreținere, grijă și adaptare.
Proiectele de design comisionate operează în cadrul acestei complexități: glazura ca instrument detectivistic, sarea ca ritual industrial, bioplasticul ca suprafață și zincarea ca gest. În expoziție se regăsesc și rezultatele unui program educațional în care studenți și tutori au explorat rolul chimiei în viața de zi cu zi, precum și o colaborare jurnalistică ce investighează poziția României în tranziția verde europeană — în special legat de extragerea resurselor și politici industriale.
Găzduită în fosta fabrică Azur, cândva loc de producție pentru săpun, lacuri și vopsele, expoziția este construită din plăci și componente structurale recuperate din uzine chimice. Funcționează ca laborator, arhivă și spațiu de interacțiune publică — unde designul face vizibile, și poate renegociabile, legături altfel ascunse.
„Legături Chimice” nu oferă soluții. În schimb, deschide un spațiu unde noi interdependențe ar putea prinde rădăcini. Într-un sector marcat de probleme sistemice, designul nu e folosit pentru simplificarea complexității, ci pentru a formula întrebări mai profunde despre cum trăim alături de chimie. Răspunsurile nu sunt mereu curate. Dar sunt necesare.