FABER ? people este despre oameni creativi, dragi nouă, care ne inspiră zilnic. De data aceasta am fost norocoși să vorbim cu Ștefan Lucuț și Flavius Neamciuc, care s-au întâlnit la Timișoara, dar care își continuă prietenia la Berlin, unde s-au stabilit de câțiva ani.
Ștefan Lucuț este designer grafic și colegul nostru chiar de la începuturile FABER și omul din spatele identității vizuale FABER așa cum o știți, ceea ce înseamnă că mai mereu ne bombardează cu propuneri pentru a da o formă grafică ideilor noastre. Nu stă mult pe gânduri, iar rapiditatea cu care îi vin ideile face să pară foarte simplu tot ceea ce face. Este calm, atent și prezent în orice discuție sau proces de lucru (conform trendurilor actuale am spune că se află într-o stare de mindfulness) ceea ce îl face să pară foarte stăpân pe sine, iar nouă ne lasă un sentiment de încredere. Ceea ce se înțelege dacă este să ne uităm la parcursul pe care l-a avut până în acest punct.
A fost un copil care nu și-a găsit locul în sistemul educațional tipic și pentru că se plictisea repede singurele materii care l-au atras au fost desenul, sportul și matematica. Sub îndrumarea profesoarei sale de desen care a crezut în talentul său artistic, a găsit împreună cu părinții o cale de mijloc între matematică și arte – liceul de arhitectură.
Norocul pentru el a făcut ca aceeași profesoară de desen să se mute și ea la liceul de arhitectură, cu care timp de 4 ani a făcut pictură și desen. Înainte de a da la facultate, i-a sunat părinții să le explice de data aceasta că ”nu are cum să facă arhitectură că nu are răbdare să deseneze un cub trei ani și să coteze milimetrii, îi zboară mintea și nu are cum să facă asta”. Lipsa lui de răbdare și calculatorul care doar ce apăruse la el în casă, l-a împins mai departe către designul grafic.
A avut așteptări foarte mari de la facultate, care l-a dezamăgit constant, iar examenul de licență a fost punctul decisiv în carieră, când a înțeles că dacă își dorește să facă design grafic, trebuie să fie autodidact.
La început a lucrat într-o „fabrică” de design grafic pe bandă rulantă, în care nu a stat mai mult de 6 luni, dar în care a învățat foarte bine toate programele în care lucrează până astăzi. Cu câteva excepții scurte de câteva luni — „iar asta mai mult de plictiseală” — lucrează de peste 15 ani ca freelancer, fiind dependent de această libertate.
„Exact cum a zis profesoara de desen că mă plictisesc foarte repede, faptul că sunt freelancer mi-a dat posibilitatea să lucrez pe diverse proiecte de diverse calibre. Că sunt proiecte mici cu prieteni sau foarte mari cu echipe complexe, că sunt locale sau peste ocean, că am călătorit sau că am lucrat cu alte culturi —asta mă atrage foarte mult. Azi pot face un branding pentru un festival de muzică și săptămâna viitoare pentru o companie de IT, iar asta îmi ține mintea ocupată și la aceeași viteză maximă. Diversitatea aceasta mă motivează în fiecare zic și mă ține constant. Lucrul acesta îmi place foarte mult la ceea ce fac.”
Cu toate acestea a rămas atașat de două proiecte timișorene, colaborări pe care și le-a imaginat dinainte și care au venit către el ulterior. Încă din liceu își imagina cum ar fi să lucreze pentru magazinul u-man, ceea ce 8 ani mai târziu s-a întâmplat. Această colaborare „a fost o punk-ereală totală” pentru că a experimentat cum a dorit, ba chiar a produs o serie de stickere pe care le făcuse de fapt băiatul lui de 4 ani. Iar al doilea proiect la care lucrează deja de 10 ani este Beta (Bienala Timișoreană de Arhitectură), unde este foarte mândru că în toată această perioadă este singurul membru al echipei care nu s-a schimbat.
Toate aceste experiențe care l-au adus în acest punct, „sunt o dovadă că dacă îți propui ceva, cumva o să se întâmple, doar trebuie să ai răbdare.” Ștefan ne învață cât de important este să îți dai timp, să faci doar de ce ești atras fără să te gândești la trenduri sau dacă se vinde bine ceea ce faci, pentru că doar așa îți poți face drumul tău.
Un adevărat flaneur, Flavius Neamciuc este fotograful care surprinde perspective diferite ale cotidianului. Chiar dacă s-a stabilit de câțiva ani la Berlin, este profund conectat cu Timișoara și de multă vreme prieten FABER.
”Un flaneur e un om care se plimbă pe stradă fără un scop anume, se uită la societate și analizează.” Așa a apărut proiectul Mă plimb prin Timișoara, cel mai organic proiect la care lucrează. Un proiect care își propune să aducă o altă perspectivă asupra orașului în care trăim. L-a dus și la Berlin, unde acesta s-a transformat în ”Ich bin ein Berliner” (tr. Eu sunt un berlinez), prin care încearcă nu atât să arate frumusețea orașului, cât să îi ajute pe oameni să se identifice cu acesta.
Fiecare proiect pe care îl dezvoltă este cu și despre oameni și comunități, chiar și fotografia de arhitectură. ”Pentru mine, arhitectura nu e doar despre clădiri, înseamnă viața unui oraș, cum interacționăm noi cu el, cum un oraș trăiește și noi trăim în el. Când spun arhitectură, nu exclud prezența umană.”
Nu e de mirare așadar că planifică să și publice o carte de fotografie despre Berlin și arhitectura orașului, dar mai ales despre multiplele lui fațete, diferențele pe care le-a observat în partea de est și cea de vest a Berlinului și oamenii diferiți din fiecare cartier.
Un alt proiect care scoate în față oamenii este Portrait of a Maker. Cunoaștem influencerii de pe social media, dar cum rămâne cu ”influencerii” din viața reală? Cineva care să te inspire și cu care să rezonezi la un nivel profesional, dar și personal. Prin Portrait of Maker, Flavius găsește oameni care trăiesc cu adevărat ce fac și îi portretizează așa cum sunt, în spațiul lor intim, iar rezultatele te fac să te regăsești în poveștile lor și să simți pasiunea cu care aceștia trăiesc și creează.
Cel mai recent Portrait of a Maker a fost chiar cu Ștefan Lucuț, vezi ce-a ieșit aici: https://portraitofamaker.com/stefan
Să creezi conexiuni, să aduci oameni din diferite medii la un loc și în același timp să creezi un spațiu confortabil și sigur este și despre proiectul The Livingroom.
Un proiect care a luat naștere chiar în curtea FABER, The Livingroom urmărește să te pună în zona de confort, dar să te și scoată de acolo. Ai o hală foarte mare, plină de echipament de studio. Cum faci în așa fel încât oamenii care vin aici să nu se simtă crispați în fața camerei? Unde se simt ei cei mai confortabil? La ei în sufragerie. Asta a și făcut Flavius, a creat o sufragerie cu studio de fotografie.
Prin două ediții de Livingroom, a reușit să îi îndrume pe oameni într-o direcție constructivă, să își depășească limitele, dar în același timp sa îi facă să se simtă confortabil, să se simtă susținuți. Pe lângă sesiuni de fotografie, proiecții de film, o cafenea pop-up, s-a întâmplat și un crossover între Portrait of a Maker și The Livingroom, cu un atelier de făcut lumânări. Un concept atât de fresh merită și mai multe ediții, de aceea urmărește The Livingroom, ca să vezi ce se întâmplă mai departe. Se zvonește că proiectul devine nomad și ajunge la Cluj, București și Berlin.
O componentă nomadă are și proiectul Wedding Stories, care călătorește prin toate orașele din Europa, că sa surprindă un moment extraordinar din viața unui cuplu – nunta. Printr-o conexiune creată între ei și Flavius, acesta din urmă reușește să transmită prin fotografie o experiență apropiată. ”Cel mai important pentru mine este faptul că nu poți să fotografiezi nunta cuiva fără sa te primească în viața lor și fără să devii parte din familie. Trecând prin experiențe personale, te conectezi cu oamenii.”
Toate aceste proiecte au un singur vis la bază, cu care rezonăm și noi.
”Visul meu e să am o comunitate faină în jurul meu, cu care să putem construi împreună. Cred că o am deja, dar îmi doresc să continue, să fie activă și să trăiască frumos. Iar dacă e să și crească, să se întâmple organic. Mi-aș dori ca oamenii să simtă ca nu suntem niciodată singuri și ne sprijinim unii pe ceilalți.”
Cheers to that!
